La noi românii, întâi se aud cântecele şi apoi răsare soarele. N.IORGA
ORIZONTAL : 1)
Creaţie literară din tezaurul artistic al geniului popular, sursă de inspiraţie
a lui Eminescu pentru poezia din titlul nostru, publicată postum în volumul
Literatura populară , capitol distinct din M.
Eminescu Opere complete (Ed. Minerva, 1902) –
Dorinţa de evadare în împărăţia naturii atotprimitoare îi smulge
poetului o fierbinte rugă:
Codrule, Măria Ta, /Lasă-mă sub
poala ta, Că... n-oi strica .
2) Efectul mângâietor al glasului pădurii:
Dar s-... şi-n visul meu, /
Dragă codri, glasul tău –
Falşi! – Fiinţă de nepreţuit ca cea din Fata-n grădina de aur:
De ţi-aş închide
zarea ta cea clară / Cu-al meu sărut, o, scumpul meu... 3)
Figură de stil de genul „vântului molcomit” –
Salut la despărţire. 4) Poezie care, ca şi în prezenta doină,
motivul retragerii în natură este dominant:
S-auzi cum codrul frnza-şi
bate, / S-adormi pe verdele covor
– Un poem cu rimele puse la la locul lor. 5)
Horia Olteanu –
Codrule,... –ta
– Oca (var.). 6)
Măiestria creatorului anonim, despre care Eminescu scria: „Farmecul poeziei
populare îl găsesc în faptul că ea este expresia cea mai scurtă a simţământului
şi a gândirii – Ca tânăra crăiasă din: Fiind băiet păduri cutreieram
(pl.). 7) Uriaş, precum aportul poetului la conservarea tezaurului
folcloric – A sălta. 8) Ionel Teodoreanu – De baştină, precum
meleagul evocat în Copii eram noi amândoi :
Adesea la scăldat mergeam / În
ochiul de pădure. 9)
Literă chirilică cu vakoare numerică de 400 –
Codrul oferă un spaţiu mirific pentru odihnă şi reverie:
să mă culc cu...
–n sus – Hoţi
(pop). 10) Selectată (din
tezaurul folcloric, cum e doina)
– Din doina
Cântecul străinătăţii:
Ca sã scap de rãutate / şi
de... strãinãtate / şi de-acum pân-în vecie / Mila
Domnului sã fie. 11) În silă! – Pentru
acel de care norocul avu grijă; / Nimeni de-a plânge n'are, el traiul şi-a...
(Împărat şi proletar)
(fem., pl.) – Nete! 12)
Conduită morală – Din poezia Nu mă înţelegi:
Azi când a mea iubire e-atâta de... / Ca farmecul de care tu eşti
împresurată.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
VERTICAL: 1)
... s-aud şi-n
visul meu,
clamează poetul, invocând freamătul aromitor al
codrului – Doină de... , varietate lirică în care sunt exprimate dorul de
libertate, jalea vieţii grele, revolta.
2)
În două! – Grup
Şi să..., dormire dus, îşi
doreşte poetul – Învăţat. 3)
Oare ce gândeşte hâtrul de stă
ghem şi toarce 'ntr'una? / Ce... se 'nşiră dulce în mâţeasca-i fantazie?
(din Cugetările sărmanului Dionis) – Arborele
cu floarea pân'la pământ,
evocat în Mai am un singur dor:
Deasupra-mi... sfânt / Să-şi
scuture creanga. 4)
Eroul îşi găseşte odihna
Sub cel tei bătut de vânt / Cu floarea pân'la
pământ –
Etcaetera (abr.). 5) Spicuim din versurile reprezentând
Simboluri-Magie:
Câte
paseri sunt pe lume / Toate cinã şi s-... ; / Numai eu n-am ce cina / şi
n-am unde m' ... – Haiducul,
ocrotitor al pădurii:
Că... n-oi strica / Fără num-o rămurea, / Să-mi atârn
armele-n ea.
6)
Pentru
tine sunt în... / Sã mã plâng la mic şi mare. / Bun e locul
de jucat, / Rãu mã tem de rãsturnat
(Strigături) (pl.) – Din
rugămintea haiducului către codru:
... -mă sub poala ta.
7) Strigăt cu care se mână caii – Individ – Gard din jurul unui stog
de fân (reg.). 8) Efectul mângâietor asupra sufletului istovit,
înculcat de melodia versului străbun:
Cum jelind se... / Frunza de
mi-o leagănă – Dumneata.
9)
Râu în Indochina
– Din Basmul lui Arghir
: Cine-mi...,
cine / Cu ochi de lumine, / Cu statura naltã / Ca dalia 'nvoaltã
–
Frig foarte mare. 10) Ion
Dacian – Omul, în antiteză cu veşnicia codrului, aşa cum ne apare între altele,
în Revedere . 11) Teii (cu mirosul lor „adormitor”)
– Receptiv. 12) Şi din Povestea teiului:
Sara vine din arinişti, /
Cu miroase o îmbată, / Cerul stelele-şi... , / Solii dulci ai lungii linişti
– Pădurea, ca o fiimţă cu care omul se
înţelege şi cu care convieţuieşte într-o strânsă şi armonică simbioză.
Dicţionar: LSI, UCA, UCU, CTI, NIE, TAIC, MOEI.
| Codrule, Maria Ta, Lasa-ma sub poala ta, Ca nimica n-oi strica Fara num-o ramurea, Sa-mi atarn armele-n ea. Sa le - atarn la capul meu, Unde mi-oi asterne eu Sub cel teiu batut de vant Cu floarea pan-la pamant, Sa ma culc cu fata-n sus Si sa dorm dormire-as dus; |
Dar s-aud si-n visul meu, Draga codri, glasul tau, Din cea rariste de fag, Doina rasunand cu drag, Cum jelind se tragana Frunza de mi-o leagana, Iara vantul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va viscoli Si cu flori m-a coperi. |
Eminescu, prin opera sa rămâne mereu o sursă de cunoaştere, în
care se vor găsi şi generaţiile viitoare.
Studiată în adâncimile sale subtile „pline de înţelesuri”
prea puţin cunoscute, opera pune în lumină o personalitate de excepţie, ce
reface epopeea spiritului românesc de-a lungul vremii, pe coordonatele
eternităţii.
Temele, motivele eminesciene pot constitui, fiecare în parte,
spaţii de cercetare cu implicaţii adânci în concepţia filosofică despre viaţă a
dacilor–români, văzuţi întro fiinţare necontenită, proiectaţi în
universalitate.
Codrul dacilor milenari, ori al românilor, după denumirea lor
relativ actuală, este o structurare spirituală în acord cu datele eternului.
La Eminescu acesta devine locul de lămurire a unui popor venit
din indistincţiune şi ancorat în aceasta.
Dacia profundă, eternă în operele eminesciene este un spaţiu cu
dimensiuni mitologice. Acestainstituie un prezent continuu şi închis
presiunilor exterioare istorice, un spaţiu în care vorbim de un aparent
paradox, de un prezent arhaic.
Acest spaţiu poartă o marcă a spiritualităţii colective,
profunde, plină de sensuri, care induc o filosofie de viaţă specifică. Este
matricea stilistică a neamului românesc, ca permanenţă.
Codrul, devine un personaj; umanizarea acestuia regăsindu-se
tocmai în nucleul spiritual al poporului daco-român.
Tradiţiile, obiceiurile, datinile, creaţiile folclorice,
costumele, arhitectura sunt legate de codru. Acesta este văzut ca o dimensiune
spirituală, este o metafizică, până astăzi, exprimând legătura intrinsecă,
necesară şi indispensabilă asigurării eterne a neamului nostru.
Codrul în esenţa sa înseamnă întunecime, densitate,
caracteristici propice manifestării misterului; ori întreaga existenţă a
poporului nostru e legată de aceste elemente ca manifestări proprii
spiritualităţii, ce are izvoare iniţiatice, milenare.
1
N
|
2
O
|
3
S
|
4
T
|
5
A
|
6
L
|
7
G
|
8
I
|
9
E
|
10
|
11
T
|
12
A
|
2
U
|
M
|
A
|
R
|
U
|
U
|
D
|
P
|
A
|
M
|
||
3
M
|
A
|
I
|
P
|
A
|
S
|
A
|
R
|
I
|
L
|
E
|
|
4
A
|
T
|
F
|
A
|
T
|
A
|
A
|
C
|
E
|
S
|
||
5
I
|
U
|
B
|
I
|
T
|
O
|
I
|
M
|
I
|
T
|
||
6
|
L
|
A
|
R
|
A
|
P
|
A
|
O
|
G
|
E
|
||
7
R
|
S
|
E
|
A
|
R
|
A
|
P
|
A
|
R
|
C
|
||
8
A
|
S
|
M
|
C
|
E
|
R
|
I
|
U
|
R
|
I
|
||
9
S
|
T
|
E
|
L
|
E
|
E
|
S
|
T
|
E
|
A
|
||
10
U
|
R
|
U
|
S
|
C
|
A
|
E
|
S
|
T
|
|||
11
N
|
O
|
A
|
P
|
T
|
E
|
A
|
R
|
A
|
T
|
A
|
|
12
A
|
P
|
O
|
I
|
L
|
I
|
B
|
E
|
R
|
A
|
T
|
